Biserica de lemn din Racâș, considerată cel mai vechi edificiu de acest fel din Sălaj

Rezultatele analizelor efectuate în cadrul programului Ambulanța pentru Monumente Sălaj sunt surprinzătoare în ceea ce privește stabilirea vechimii bisericilor de lemn din județ. Potrivit lui Bogdan Ilieș, unul dintre coordonatorii Ambulanței pentru Monumente, biserica de lemn din Racâș a fost confirmată ca fiind cel mai vechi edificiu de acest fel din județul nostru. În prezentarea lui Bogdan Ilieș se arată că datele obținute au identificat o primă etapă în evoluția acestei biserici în jurul anilor 1615 – 1616, iar o etapă intermediară există jurul anului 1781, etapă în care a fost realizat turnul și prispa bisericii. Biserica de lemn se regăsește pe noua listă a monumentelor istorice sub codul SJ-II-m-A-05101, unde apare ca fiind ridicată în anul 1741. Conform unor datări dendrocronologice preliminare, butea bisericii ar fi fost ridicată inițial în jurul anului 1558, reparată și eventual supraînălțată în jurul anilor 1761 și 1772. Înfățișarea bisericii din Racâș se deosebește de celelalte biserici din Sălaj, prin prezența a două „poale”, cea inferioară acoperind prispa de pe latura sudică și desfășurându-se în continuare pe laturile de vest și de nord, pentru a se opri la absida decroșată a altarului. Între anii 2000 – 2002, biserica a fost reparată și pictura realizată în anul 1783 a fost restaurată. Specia de arbore supusă analizei este stejarul (Quercus robur), elementele eșantionate fiind realizate din această esență, exceptând șase probe, dintre care una realizată din brad (bolta naosului) și alte cinci care provin dintr-o altă esență de stejar (cer – Quercus cerris), acestea din urmă fiind regăsite în partea superioară a pereților bisericii. Conform descrierii lui Bogdan Ilieș, se observă faptul că biserica de lemn din Racâș este realizată în general din arbori seculari, cu vârste de peste 100 de ani. Arborii bătrâni se regăsesc atât în pereții bisericii, cât și în structura turnului și a prispei. Rezultatele analizei dendrocronologice identifică două etape în istoria bisericii de lemn din Racâș. Cea mai timpurie, probabil construcția inițială, are loc cel mai probabil în anul 1616, fiind realizată din arbori tăiați în intervalul iulie 1615 – aprilie 1616. Rezultatele obținute confirmă biserica de lemn din Racâș ca fiind cel mai vechi edificiu de cult cunoscut care încă se păstrează în zona Sălajului, toate acestea, rezultatele obținute nu au putut confirma sau infirma rezultatele preliminare obținute de cercetătorul Alexandru Baboș. Echipa de proiect este alcătuită din Bogdan Ilieș, Patrick Chiroiu, Cornelia-Florina Fechete și Mihai Lupșan. Acest proiect cultural cu o componentă pronunțată de cercetare este susținut de Ordinul Arhitecților din România. Parteneri în cadrul acestui program sunt: Episcopia Sălajului, Laboratorul de Biometrie Forestieră, Facultatea de Silvicultură, Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava, Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Arhitectură și Urbanism, Universitatea Politehnica Timișoara, Ordinul Arhitecților din România, Filiala Teritorială Transilvania, Asociația Biserici Înlemnite.